Cu bucurie, va invitam sa ne impartasiti

parerea dumneavoastra despre emisiune.

Va multumim!

descoperachemarea@yahoo.com

damianion@yahoo.com

Consilierea Crestina, partea a IV-a

Ascultarea si comunicarea

in procesul de vindecare sufleteasca

Nu exista persoana care intr-un fel sau altul sa nu aibă nevoie de vindecare sufleteasca. Diferenţa consta in intensitatea crizelor la anumite persoane si de felul in care sunt purtate aceste crize de fiecare in parte. Chiar si cei care acorda consiliere, la rândul lor au nevoie de cineva care sa-i asculte si sa-i încurajeze.

Adevarata vindecare, pace care întrece orice pricepere, despre care vorbeste apostosul Pavel (Filipeni 4:7), este posibila intr-o relaţie personala cu Dumnezeu. Dumnezeu ii foloseste pe slujitorii Lui pentru a-i conduce pe multi la El. Martin R. De Haan II descrie relatia personala cu Dumnezeu in felul urmator: „O relatie personala cu Dumnezeu are multe din aceleasi caracteristici care evidentiaza o relatie personala dintre doi prieteni. Acesti factori includ cate ceva din urmatoarele aspecte: Recunoastere mutuala – fiecare cunoaste pe celalalt; Deschidere mutuala – fiecare se poate apropria de celalalt; Interes mutual – fiecare impartaseste cu celalalt; Respect mutual – fiecare respecta pe celalalt. Un alt mod de a descrie o relatie personala este ca sa spunem, aceeasi gandire, o singura simtire, acelasi fel de decizie, in relatii.”

Procesul de ascultare in consiliere

Capacitatea de a asculta este temelia pe care se cladeste tot procesul de sfatuire. Este inadmisibil sa decidem pentru cineva fara sa-l ascultam. Rolul consilierului este nu sa arate ce stie el, ci ca a inteles situatia in care este persoana care trebuie ajutata.

Dezvoltarea procesului de ascultare – Pentru a asculta pe cineva este nevoie de: timp, acceptare de sacrificiu, sa retinem cuvintele, sa gandim la intelesul lor, sa retinem mimica, sa retinem sentimentele care insotesc persoana ce dorim s-o ajutam. Procesul de consilere se realizează atunci cand devenim tot mai constienti de problemele si nevoile persoanei căreia ii oferim consiliere. Intre consilier si cel consiliat trebuie s ase dezvolte o aşa relaţie incat cel împovărat sa fie liber sa vorbească si sa spună ce gândeşte despre situata in care se afla.

Sunt anumite atitudini sau expresii ale consilierului care pot duce la blocarea procesului de consiliere: „Sunt foarte ocupat, dar mi-am rezervat o ora pentru a va asculta.” „Nu pot sa va ofer mai mult de jumătate de ora pentru ca sunt foarte grăbit.” „Cum aţi putut face aşa ceva tocmai dumneavoastră?” „Un creştin nu poate facă aşa ceva.” Când devenim moralizatori in conversaţie sau lăsam sa se inteleaga ca problemele noastre sunt mai importante decât persoana pe care o ascultam, stricam totul fara sa obţinem rezultatele dorite.

In ce sens vindeca ascultarea? Prin ascultare aflam ceea ce caracterizeaza stările prin care trece consiliatul si ascultându-l, acesta înţelege ca el este important ca persoana si merita sa fie ajutat in soluţionarea problemelor.

Descoperirea soluţiilor – Cei consiliaţi vor fi ajutaţi sa descopere ca in calitate de fiinţe umane sunt răspunzători de vieţilor lor. Stephan R. Covey precizează: „Comportamentul nostru este o funcţie a hotărârilor noastre si nu a condiţiilor de viata.” (Stephan R. Covey, „Eficiente in 7 trepte”, Bucuresti, Editura All, 1996, pag.58-59) Suntem capabili de a da prioritate valorilor, nu sentimentelor, insa de obicei ne lăsam prinşi in capcana sentimentelor, a condiţiilor si a circumstanţelor, uitând de valori si de posibiltatile pe care le avem.

Puterea proclamării si vindecarea spirituala – Modul in care mesajul Evangheliei este transmis ii influenţează foarte mult pe cei care il asculta – Faptele apostolilor 2:22-37. Proclamarea Cuvântului lui Dumnezeu aduce eliberare si transformare.

Înţelegere si consolare – Aceste etape urmează procesului de ascultare. Toţi creştinii trebuie sa fie capabili sa poarte poveri. In mod deosebit consilierul este purtător de poveri. Selwyn Hughes in lucrarea „A Friend in Need” sublineaza: „Conform Noului Testament se aşteaptă de la fiecare credincios sa aibă o grija practica si sacrificatoare pentru nevoile celor ce-i înconjoară.” (Iacov 2:14, Filipeni 2:4, 1Tesaloniceni 5:11, Galateni 6:2)

Hughes continua sa explice ca nu toti au darul de a acorda consiliere spirituala, dar se asteapta de la toti sa manifeste dragostea Domului Isus in relatia lor cu semenii si sa demonstreze ca Biserica Domnului Isus este o societate a dragostei si a purtarii de grija. Pentru realizarea purtarilor poverilor, Hughes precizeaza urmatoarele calitati: Fii un bun ascultator; Evalueaza nivelul nevoii persoanei; Accepta-i pe oameni asa cum sunt; Identifica-te cu sentimentele ranite; Fii atent ce spui si de ce spui; Fa deosebire intre cauze si simptome; Pastreaza confidenta; Foloseste cu intelepciune intrebarile; Urmareste modul in care vorbesti; Nu te lasa dus de propria ta adancime. (Selwyn Hughes, „A Friend in Need”, Great Britain, Kingsway Publication, 1981, pag.12)

Pastor Ion Damian

partea a III-a

• Cine sunt cei care au nevoie de consiliere?

Toţi oamenii care trăiesc sau nu trăiesc in comuniunea cu Domnul Isus, trec in viata prin anumite crize spirituale si biologice. Faptul ca cineva este creştin nu inseamna ca este scutit de astfel de confruntări si de multe ori are nevoie de sprijin spiritual pentru depăşirea acestor probleme si pentru a merge înainte. Vorbim despre situaţii neaşteptate precum boala, accidente … etc. Toţi oamenii au nevoie de consiliere; cine nu are nevoie de consiliere?

Recent, in societatea romaneasca, am fost martorii unor intamplari groaznice atat in viata unor oameni necredinciosi, cat si in viata unor oameni numiti credinciosi. Stirile tv, care au prezentat aceste cazuri, au inmarmurit o tara intreaga. Inca odata am putut observa nevoia acuta de implicare in consiliere. Inainte ca o persoana sa ajunga sa infaptuiasca fapte regretabile datorita unor tulburari de comportament, acea persoana da semne ca are probleme sufletesti si psihice, probleme care pot fi percepute de familie si de apropiati. In astfel de momente cei apropiati trebuie sa intervina pentru a oferi ajutor spiritual. Sunt cateva intrebari, la care e bine sa meditam: ne înţelegem responsabilitatea consilierii? care trebuie sa fie relaţia noastră cu cei care au nevoie de consiliere? cum ne putem îndeplini responsabilitatea consilierii? cum ii tratam pe cei care au nevoie sa fie consiliaţi? cum poate fi făcuta consilierea ca sa fie eficienta?

• Implicarea Bisericii locale in consiliere

Biserica are misiunea de a vesti lucrările minunate ale lui Dumnezeu si înţelepciunea Lui nespus de felurita, de a oferi înţelegere si susţinere, suport pentru creşterea spirituala a tuturor membrilor ei (Efeseni 3:8-11). Naşterea din nou trebuie sa fie urmata de creşterea spirituala (Efeseni 2:17-22). Unii fac progrese, iar alţii de multe ori raman pe loc. Unii fac progrese in anumite compartimente ale vieţii spirituale, insa raman pe loc in altele. Ce se întâmpla cu cei bolnavi psihic in biserici? Consilierea trebuie sa ofere o hrana spirituala adecvata pentru fiecare si sa urmărească vindecarea si întregirea personalităţii si implicarea in slujirea lui Dumnezeu.

Este importanta cunoaşterii celor care au nevoie de consiliere. Consilierea constanta si confidenţiala va conduce la rezolvarea problemelor pe care dorim sa le tratam. Deşi Biserica nu este comunitatea a celor perfecţi, ea este chemata sa realizeze desavarsirea in Domnul Isus. Atitudinea in consiliere trebuie sa urmeze exemplul Domnului Isus, pe care Îl reprezentam (Luca 15:11-24). Putem noi limita iertarea Domnului pentru semenii noştri? In lucrarea de consiliere trebuie sa avem in vedere mereu următoarele atribute ale lui Dumnezeu: mila, dragostea, bunătatea, îndelunga răbdare. Astfel, putem răspunde nevoilor celor pe care ii consiliem. O comunicare eficienta poate conduce la vindecarea celui consiliat. Costin Nemţeanu prezintă in ce condiţii comunicarea poate fi un factor in terapia spirituala, el vorbeşte despre dimensiunea: „prieteniei, consolării, mărturisirii, instruirii si a susţinerii si sprijinirii celor din jur”. Cel care consilieaza trebuie sa realizeze aceste dimensiuni.

Pastor Ion Damian

MISIUNEA CONSILIERII CRESTINE

partea a II-a

Este important ca cel care consiliază sa accepte oamenii aşa cum sunt si sa aiba o atitudine sincera si demna.

Direcţii in Consilierea Crestina:

• Cum sa primească iertarea?
• Cum sa se apropie de Dumnezeu?
• Cum sa acţioneze pozitiv?
• Cum sa se implice 

Caracteristici necesare consilierului crestin:

• Abilitatea pentru aceasta lucrare;
• Deschiderea pentru colaborare;
• Capacitatea de a păstra confidentele.

Modalitati de pregătire pentru Consilierea Creştina:

• Cursuri speciale;
• Studiu de caz;
• Pregătire psihologica crestina.

Scopul Consilierii Creştine

• Înţelegerea situaţiilor specifice a oamenilor.
• A-i conduce pe oameni la o relaţie mai buna cu Dumnezeu.
• Sa ii ajute pe consilierii creştini sa ofere rezolvare pentru complexitatea problemelor.
• Sa dezvolte maturitatea creştina aşa incat fiecare creştin sa-si îndeplinească misiunea lui in trupul spiritual al Domnului Isus – 1Corinteni 14:12-30, Efeseni 4:1-16
• Sa conducă la vindecarea sufleteasca, care este adusa de prezenta Domnului Isus in viata persoanei consiliate. Vindecarea sufleteasca este necesara in cazul relaţiilor întrerupte dintre prieteni sau semeni, cat si vindecarea celor ce au avut conflicte in copilărie.

Factori care influenţează apropierea consilierului creştin de consiliere:

• Atitudinea consilierului fata de persoane si problemele lor.
• Interpretarea religioasa despre om.
• Concepţia despre sine si rolul lui de consilier.

Importanta ca cel care consilieaza sa câştige respectul din partea celor consiliaţi:

• Cei consiliaţi trebuie sa ştie ca sunt iubiţi de cel care ii consiliază – 1Corinteni 13:1-3.
• Cei consiliaţi trebuie sa aibă încredere in cel care ii consiliază.
• Cei consiliaţi trebuie sa cunoască faptul ca cel care ii consiliază este la dispoziţia lor.

Şapte paşi in vindecare – Ioan 8:32, Evrei 2:14-15

• Alegerea realului in locul falsului – Luca 11:23.
• Alegerea adevărului in locul vicleniei si al minciunii – Ioan 14:6, Psalmul 32:2, Matei 18:18, Coloseni 2:10, 1Ioan 4:4.
• Alegerea iertarii in locul rautatii si amărăciunii – 2Corinteni 2:10-11, Matei 18:34-35.
• Alegerea supunerii in locul revoltei.
• Alegerea umilinţei in locul mândriei – Iacov 4:6-10, 1Petru 5:1-10.
• Alegerea eliberarii in locul robiei – 1Ioan 1:9.
• Alegerea renunţarii in loc sa consimţim sa acceptam tacit anumite lucruri – Efeseni 6:12-13.

Pastor Ion Damian

-1-

• „Consilierea Creştina si consilierea in general, este interacţiunea dintre doua sau mai multe persoane la nivelul nevoilor vieţii. Consilierea Creştina ajuta la aplicarea Cuvântului lui Dumnezeu in problemele vieţii de fiecare zi. … Un alt mod de a privi consilierea creştina este cea de a fi un ajutor dat bisericii pentru creşterea spirituala a membrilor ei. Deci Consilierea Creştina este o disciplina practica, stintifica si teologica care îl însoţesc pe om in cele mai adânci probleme spirituale cu care se confrunta.” Stan Dekoven, „Despre ancorare – O introducere in psihologia consilierii”, Bucureşti, Editura Gnosis, 1997, pag.16.

• „… înseamnă folosirea multiplelor metode de vindecare (terapeutice) pentru a-i ajuta pe oameni sa înfrunte problemele lor si crizele in mod benefic si aşa sa experimenteze vindecarea distrugerilor provocate.” Howard Clinebell, „Basic Types of pastoral care & Counseling”, Nashville, Abingdon Press, 1989, pag.26.

• „Consilierea Creştina diferă de alte moduri de consiliere intr-o problema majora, si anume, includerea dimensiunii religioase. Ţinta consilierii spirituale este sa aducă pe om intr-o relaţie corecta cu Dumnezeu si sa-l conducă la o viata plenara.” James D. Hamilton, „Lucrarea consilierii pastorale”, Michigan, Baker Book House, 1997, pag.15

Consilierea este lucrarea care are in vedere in mod special persoana care are nevoie de a fi consiliata si implica timpul necesar realizării vindecării sufleteşti. Consilierea urmăreşte ca persoana consiliata sa fie in stare sa-si poarte singura de grija in problemele cu care se confrunta. Consilier este persoana care da sfaturi si care are o pregătire in domeniul in care este chemata sa soluţioneze problemele sau sa îndrume.

Consilierea Pastorala funcţionează după principiile si etica Creştina, iar in procesul de consiliere va fi prezent întotdeauna Dumnezeu. Consilierul, sfătuitorul trebuie sa inteleaga ca persoana care este consiliata si relaţia cu ea este mai importanta decât problema sau problemele ei, deci relaţia cu persoana primează. In Consilierea Creştina este important sa ţinem cont de invatatura generala a Scripturii urmând exemplul Domnului Isus. Exista pericolul ca sa fie evidenţiate doar anumite texte biblice cu care consilierul isi justifica atitudinea, dar sunt ignorate multe altele care ar putea sa ii ajute.

Consilierea Creştina este lucrarea in care invatura Bibliei este folosita in procesul de consiliere. Insa, trebuie sa avem mare grija fiindcă Consilierea Psihologica are in anumite privinţe puncte de vedere care sunt in opoziţie cu Consilierea Creştina. Deşi, exista multe puncte in care Consilierea Psihologica se aseamănă cu Consilierea Creştina, exista si diferenţe: Dumnezeu in relaţia directa cu persoana consiliata; slujitorul creştin poate oferi îndrumarea in ceea ce priveşte relaţia cu Dumnezeu, dar el este conştient de prezenta lui Dumnezeu in consiliere si este o persoana pregătita pentru o astfel de lucrare; Dumnezeu este o realitate ce nu poate fi contestata de consilier; Cel care vindeca deplin si care împlineşte fiinţa umana este DUMNEZEU; consilierul creştin este un instrument al Duhului Sfânt in binecuvântarea celor din jur: Ioan 14:23, Romani 1:11-12, Efeseni 1:15, Filipeni 1:1-19, Coloseni 1:9-12. Consilierul creştin este un propovăduitor al Eticii Creştine, care are la baza modelul Mântuitorului – Ioan 4:1-20, 8:1-11.

Pastor Ion Damian

Primul colind a fost cantat de ingeri si contine un mesaj in care Dumnezeu este slavit, iar oamenii placuti Lui sunt indemnati sa traiasca in pace. In Evanghelia dupa Luca, 2:13-14, se spune: Si deodatã, împreunã cu îngerul, s-a unit o multime de oaste cereascã, lãudînd pe Dumnezeu, si zicând: „Slavã lui Dumnezeu în locurile prea înalte si pace pe pãmânt între oamenii plãcuti Lui.” Prima relatie pe care omul a rupt-o a fost relatia lui cu Dumnezeu. Daca de Craciun am primit Vestea Buna a mantuirii noastre si astfel relatia noastra cu Dumnezeu poate fi reabilitata, de asemenea este necesar sa privim si la relatiile pe care noi le avem cu semenii nostri. Oare aceste relatii sunt relatii de pace asa cum ingerii au proclamat cu ocazia primului colind? Biblia ii descrie pe cei impaciuitori in Evanghelia dupa Matei 5:9. Crestinii, fiindca s-au impacat cu Dumnezeu (Romani 5:10-11), trebuie sa fie impaciuitori, sa traiasca in pace cu semenii (Matei 5:23) si nu in ultimul rand sa ajute semenii sa se impace cu Dumnezeu si intre ei (Iacob 3:16).

Sfanta Scriptura vorbeste deslusit despre dorinta si disponibilitatea lui Dumnezeu de a ierta. Dupa caderea omului in pacat, probabil ca ne-am fi asteptat ca Dumnezeu sa rosteasca direct sentinta fata de omul razvratit si sa-l pedepseasca aspru fara sa ii mai acorde o sansa de reabilitare. Insa, Dumnezeu l-a iubit si il iubeste pe om si i-a mai acordat o sansa de iertare prin pocainta si credinta in Fiul Sau. Suntem chemati sa urmam modelul de iertare pe care ni l-a oferit Fiul lui Dumnezeu, iar Evanghelia dupa Luca 6:36-37 consemneaza: “Fiţi dar milostivi, cum şi Tatăl vostru este milostiv. Nu judecaţi, şi nu veţi fi judecaţi; nu osandiţi şi nu veţi fi osandiţi; iertaţi şi vi se va ierta.”. De asemenea, in Evanghelia dupa Matei 6:14-15 citim: “Dacă iertaţi oamenilor greşelile lor şi Tatăl vostru cel ceresc vă va ierta greşelile voastre. Dar dacă nu iertaţi oamenilor greşelile lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greşelile voastre.” Un alt pasaj biblic, care accentueaza importanta unei relatii bune cu semenii, se afla in Evanghelia dupa Matei 5:23-24 “Aşa cã, dacã îţi aduci darul la altar si acolo îţi aduci aminte cã fratele tãu are ceva împotriva ta, lasã-ti darul acolo înaintea altarului si du-te întâi de împacã-te cu fratele tãu; apoi vino de adu-ti darul.”

De ce este frumoasă iertarea? Iertarea Il descopera pe Dumnezeu, arata din carcaterul Sau, fiindca Dumnezeu este iertator (Psalmul 130:4,5; Psalmul 103:2,3). Iertarea aduce iertare celui ce iarta (Evanghelia dupa Luca 6:36-37).

• Cand tu ierti pe fratele tau, prin aceasta tu imiti pe Dumnezeu si te asemeni cel mai mult Lui. Sf. Ioan Gura de Aur
• Suferiti pe urma nedreptatii unui om rau! Iertati-l, ca sa nu fiti astfel doi oameni rai. Fer. Augustin
• Iertarea noastra o aflam in iertarea celor ce ne-au gresit noua. Sf. Maxim Marturisitorul

Pastor Ion Damian

Fii un misionar de Craciun!

Sarbatoarea Intruparii Domnului Isus ne aduce aminte de felul in care Fiul lui Dumnezeu Si-a inceput misiunea de mantuire a omenirii. O misiune motivata de dragostea nemarginita a lui Dumnezeu, o misiune necesara datorita realitatii starii de pacat a omului, o misiune sigura si eficienta care si-a atins scopul prin Jertfa Domnului Isus. Mantuitorul S-a apropiat de oameni pentru a-i sluji, El S-a facut inteles de oameni (toti au inteles mesajul intruparii Domnului, desi nu toti l-au agreat). In vederea misiunii Sale, Domnul a fost cu si printre oameni, El S-a oferit oamenilor din dragoste, prin Jertfa Sa si pentru mantuirea pacatosilor.

Craciunul ne ofera un model de misiune, o inima pentru slujire si nu in ultimul rand o jertfa care implineste misiunea. „Si Cuvântul S-a fãcut trup si a locuit printre noi, plin de har si de adevãr. Si noi am privit slava Lui, o slavã întocmai ca slava singurului nãscut din Tatãl.” – Ioan 1:14

Cu ajutorul Domnului, la sarbatoarea Intruparii Domnului Isus ne putem apropia mai mult de misiunea lui Dumnezeu. In aceste zile, crestinii sunt mai deschisi pentru a fi misionari prin colinde si nu numai, iar multi necredinciosi sunt mai deschisi pentru a primi vestea Evangheliei. Dar ce vom face dupa zilele de sarbatoare? Prin harul Domnului, ne rugam sa fim mai activi in misiune si la acest Craciun, cat si in zilele care urmeaza. Misiunea Craciunului continua si astazi prin implicarea noastra in concordanta cu darurile spirituale pe care le-am primit de la Dumnezeu. Misiunea Domnului Isus este si misiunea noastra?

Pastor Ion Damian

Prin

Scriptura ni-L arata pe Domnul Isus Cristos ajutandu-i pe oameni in nevoile lor fizice si materiale. In astfel de situatii Il gasim de multe ori pe Domnul Isus predicand Evanghelia. Multimi de oameni L-au urmat pe Mantuitorul nostru pentru vindecare si hrana fizica, iar acestia au avut ocazia sa primeasca si hrana sufleteasca care pe multi i-a dus la pocainta si credinta, deci la mantuirea de pacate.

La fel si in societatea noastra, vedem cum semenii nostri sunt mai deschisi sa asculte Evanghelia cand trec prin necazuri si lipsuri. Cred ca este intelept sa impartasim Evanghelia in momentul cand oamenii de langa noi isi deschid inima si cer ajutorul nostru trecand prin experiente grele din punct de vedere material si sa nu-i judecam ca au ajuns acolo datorita necredintei lor in Dumnezeu.

Uneori putem gandi ca nu suntem chemati sa oferim ajutoare materiale, asa cum tot felul de fundatii sociale o fac, fiindca noi suntem chemati sa facem o lucrare spirituala vestind Evanghelia si nu una materiala. Dar, asa cum deja am observat mai sus, Domnul Isus a hranit multimi si a oferit vindecare multora, desi nu toti s-au pocait apoi. Misiunea sociala a crestinilor nu trebuie sa fie asemenea lucrarii sociale pe care o fac organizatiile de caritate fiind motivate de umanism, ci misiunea sociala crestina Il prezinta clar si ferm pe Domnul Isus Cristos in Numele caruia noi savarsim orice lucrare.

Cuvantul lui Dumnezeu pe care il gasim scris in Evanghelia dupa Matei 25:34-36 („Atunci Împãratul va zice celor de la dreapta Lui: „Veniti binecuvântatii Tatãlui Meu de mosteniti Împãrãtia, care v-a fost pregãtitã de la întemeierea lumii. Cãci am fost flãmând, si Mi-ati dat de mâncat; Mi-a fost sete, si Mi-ati dat de bãut; am fost strãin, si
M-ati primit; am fost gol, si M-ati îmbrãcat; am fost bolnav, si ati venit sã Mã vedeti; am fost în temnitã, si ati venit pe la Mine.”) ne arata deslusit ca suntem chemati sa ne implicam in misiunea sociala, aceasta fiind o modalitate de vestire a Evangheliei practicata mai intai de Mantuitorul nostru.

Revenind la contextul societatii din Romania, in momentul de fata Serviciile de Asistenta Sociala ale Primariilor si Directiile Sociale nationale teritoriale sunt deschise pentru parteneriate sociale cu bisericile. Acum vorbim in Romania si despre Parteneriatul Stat – Biserica, initiat de catre Parlament, dupa ce a fost aprobata Legea Cultelor si Legea Voluntariatului care ofera o colaborare in lucrarea sociala intre Institutiile statului si toate bisericile din tara noastra.

Majoritatea lucratorilor sociali recunosc rolul major al Bisericilor in lucrarea sociala din Romania, cat si implicarea Bisericii, inca de la inceputul istoriei sale in misiunea sociala.

Odata ce Domnul ne-a deschis poarta misiunii sociale in Romania, ramane ca noi sa ne rugam si sa ne dorim sa fim calauziti de Duhul Sfant pentru viziune, strategie, planificare, slujire si impact pe ogorul Evangheliei, prin misiunea sociala.

Ion Damian

Amintim cateva texte Biblice care arata dorinta Domnului Isus ca ucenicii Sai sa fie implicati activ in lucrarea de vestire a Evangheliei:

• Luca 8:1 „Curând dupã aceea, Isus umbla din cetate în cetate si din sat în sat si propovãduia si vestea Evanghelia Împãrãtiei lui Dumnezeu. Cei doisprezece erau cu El;”
• Luca 9:1 – 6 „Isus a chemat pe cei doisprezece ucenici ai Sãi, le-a dat putere si stãpânire peste toti dracii, si sã vindece boalele. Apoi i-a trimis sã propovãduiascã Împãrãtia lui Dumnezeu, si sã tãmãduiascã pe cei bolnavi. … Ei au plecat, si au mers din sat în sat, propovãduind Evanghelia, si sãvârsind pretutindeni tãmãduiri.”
• Luca 10:1 – 3 „Dupã aceea Domnul a mai rânduit alti saptezeci de ucenici, si i-a trimis doi câte doi înaintea Lui, în toate cetãtile si în toate locurile, pe unde avea sã treacã El. Si le-a zis: „Mare este secerisul, dar putini sunt lucrãtorii! Rugati, deci, pe Domnul secerisului sã scoatã lucrãtori la secerisul Sãu. Duceti-vã; iatã, vã trimit ca pe niste miei în mijlocul lupilor.”
• Matei 28:18 – 20 „Isus S-a apropiat de ei, a vorbit cu ei, si le-a zis: „Toatã puterea Mi-a fost datã în cer si pe pãmânt. Duceti-vã si faceti ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatãlui si al Fiului si al Sfântului Duh. Si învãtati-i sã pãzeascã tot ce v-am poruncit. Si iatã cã Eu sunt cu voi în toate zilele, pânã la sfârsitul veacului. Amin.”

Ucenicii au avut parte de pregatire pentru lucrarea misionara, de invatatura directa de la Domnului Isus, de observare a lucrarii privind la felul in care Mantuitorul a vestit Evanghelia, dar si de o implicare activa in mod practic.

Pregatirea pentru misiune, descoperirea metodelor de lucru ne sunt si azi necesare, dar nu aici se sfarseste implicarea noastra misionara. Tinta noastra este sa comunicam Evanghelia, iar semenii nostri sa ajunga sa ia o decizie in ce priveste relatia lor cu Dumnezeu.

Marturia celor care merg pe ogorul Evangheliei este una incurajatoare in ce priveste lucrarea misionara. Adesea unii crestini spun ca sunt tot mai putini cei care sunt deschisi la Evanghelie ori unde in societate. De fapt, unii ajung la concluzia ca traim o vreme in care campul de misiune este unul steril. Doresc sa contrazic aceasta afirmatie. Atunci cand biserica locala se mobilizeaza si este consecventa in slujirea misionara, prin harul lui Dumnezeu, sunt intalniti oameni deschisi la Evanghelie.

Mesajul Evangheliei este acelasi, mesajul imnurilor crestine este aceleasi, insa ceea ce face diferenta in lucrarea misionara este credinta, determinarea si atitudinea noastra printr-o implicare activa. Cand plecam in misiune fiind convinsi ca nimic nu se mai poate intampla si nimeni nu se va mai pocai, cu siguranta ca ne vom rezuma doar la o slujba religioasa si este foarte putin probabil sa avem roade spirituale. Dar cand inima noastra este plina de incredere in harul lui Dumnezeu si implicarea noastra misionara este determinata, oamenii de langa noi vor simti focul dragostei pentru Domnul si vor avea ocazia sa fie cercetati.

Ion Damian