Misiunea Consilierii Crestine

-1-

• „Consilierea Creştina si consilierea in general, este interacţiunea dintre doua sau mai multe persoane la nivelul nevoilor vieţii. Consilierea Creştina ajuta la aplicarea Cuvântului lui Dumnezeu in problemele vieţii de fiecare zi. … Un alt mod de a privi consilierea creştina este cea de a fi un ajutor dat bisericii pentru creşterea spirituala a membrilor ei. Deci Consilierea Creştina este o disciplina practica, stintifica si teologica care îl însoţesc pe om in cele mai adânci probleme spirituale cu care se confrunta.” Stan Dekoven, „Despre ancorare – O introducere in psihologia consilierii”, Bucureşti, Editura Gnosis, 1997, pag.16.

 

• „… înseamnă folosirea multiplelor metode de vindecare (terapeutice) pentru a-i ajuta pe oameni sa înfrunte problemele lor si crizele in mod benefic si aşa sa experimenteze vindecarea distrugerilor provocate.” Howard Clinebell, „Basic Types of pastoral care & Counseling”, Nashville, Abingdon Press, 1989, pag.26.

• „Consilierea Creştina diferă de alte moduri de consiliere intr-o problema majora, si anume, includerea dimensiunii religioase. Ţinta consilierii spirituale este sa aducă pe om intr-o relaţie corecta cu Dumnezeu si sa-l conducă la o viata plenara.” James D. Hamilton, „Lucrarea consilierii pastorale”, Michigan, Baker Book House, 1997, pag.15

Consilierea este lucrarea care are in vedere in mod special persoana care are nevoie de a fi consiliata si implica timpul necesar realizării vindecării sufleteşti. Consilierea urmăreşte ca persoana consiliata sa fie in stare sa-si poarte singura de grija in problemele cu care se confrunta. Consilier este persoana care da sfaturi si care are o pregătire in domeniul in care este chemata sa soluţioneze problemele sau sa îndrume.

Consilierea Pastorala funcţionează după principiile si etica Creştina, iar in procesul de consiliere va fi prezent întotdeauna Dumnezeu. Consilierul, sfătuitorul trebuie sa inteleaga ca persoana care este consiliata si relaţia cu ea este mai importanta decât problema sau problemele ei, deci relaţia cu persoana primează. In Consilierea Creştina este important sa ţinem cont de invatatura generala a Scripturii urmând exemplul Domnului Isus. Exista pericolul ca sa fie evidenţiate doar anumite texte biblice cu care consilierul isi justifica atitudinea, dar sunt ignorate multe altele care ar putea sa ii ajute.

Consilierea Creştina este lucrarea in care invatura Bibliei este folosita in procesul de consiliere. Insa, trebuie sa avem mare grija fiindcă Consilierea Psihologica are in anumite privinţe puncte de vedere care sunt in opoziţie cu Consilierea Creştina. Deşi, exista multe puncte in care Consilierea Psihologica se aseamănă cu Consilierea Creştina, exista si diferenţe: Dumnezeu in relaţia directa cu persoana consiliata; slujitorul creştin poate oferi îndrumarea in ceea ce priveşte relaţia cu Dumnezeu, dar el este conştient de prezenta lui Dumnezeu in consiliere si este o persoana pregătita pentru o astfel de lucrare; Dumnezeu este o realitate ce nu poate fi contestata de consilier; Cel care vindeca deplin si care împlineşte fiinţa umana este DUMNEZEU; consilierul creştin este un instrument al Duhului Sfânt in binecuvântarea celor din jur: Ioan 14:23, Romani 1:11-12, Efeseni 1:15, Filipeni 1:1-19, Coloseni 1:9-12. Consilierul creştin este un propovăduitor al Eticii Creştine, care are la baza modelul Mântuitorului – Ioan 4:1-20, 8:1-11.

Pastor Ion Damian

MISIUNEA IERTARII

Primul colind a fost cantat de ingeri si contine un mesaj in care Dumnezeu este slavit, iar oamenii placuti Lui sunt indemnati sa traiasca in pace. In Evanghelia dupa Luca, 2:13-14, se spune: Si deodatã, împreunã cu îngerul, s-a unit o multime de oaste cereascã, lãudînd pe Dumnezeu, si zicând: „Slavã lui Dumnezeu în locurile prea înalte si pace pe pãmânt între oamenii plãcuti Lui.” Prima relatie pe care omul a rupt-o a fost relatia lui cu Dumnezeu. Daca de Craciun am primit Vestea Buna a mantuirii noastre si astfel relatia noastra cu Dumnezeu poate fi reabilitata, de asemenea este necesar sa privim si la relatiile pe care noi le avem cu semenii nostri. Oare aceste relatii sunt relatii de pace asa cum ingerii au proclamat cu ocazia primului colind? Biblia ii descrie pe cei impaciuitori in Evanghelia dupa Matei 5:9. Crestinii, fiindca s-au impacat cu Dumnezeu (Romani 5:10-11), trebuie sa fie impaciuitori, sa traiasca in pace cu semenii (Matei 5:23) si nu in ultimul rand sa ajute semenii sa se impace cu Dumnezeu si intre ei (Iacob 3:16).

Sfanta Scriptura vorbeste deslusit despre dorinta si disponibilitatea lui Dumnezeu de a ierta. Dupa caderea omului in pacat, probabil ca ne-am fi asteptat ca Dumnezeu sa rosteasca direct sentinta fata de omul razvratit si sa-l pedepseasca aspru fara sa ii mai acorde o sansa de reabilitare. Insa, Dumnezeu l-a iubit si il iubeste pe om si i-a mai acordat o sansa de iertare prin pocainta si credinta in Fiul Sau. Suntem chemati sa urmam modelul de iertare pe care ni l-a oferit Fiul lui Dumnezeu, iar Evanghelia dupa Luca 6:36-37 consemneaza: “Fiţi dar milostivi, cum şi Tatăl vostru este milostiv. Nu judecaţi, şi nu veţi fi judecaţi; nu osandiţi şi nu veţi fi osandiţi; iertaţi şi vi se va ierta.”. De asemenea, in Evanghelia dupa Matei 6:14-15 citim: “Dacă iertaţi oamenilor greşelile lor şi Tatăl vostru cel ceresc vă va ierta greşelile voastre. Dar dacă nu iertaţi oamenilor greşelile lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greşelile voastre.” Un alt pasaj biblic, care accentueaza importanta unei relatii bune cu semenii, se afla in Evanghelia dupa Matei 5:23-24 “Aşa cã, dacã îţi aduci darul la altar si acolo îţi aduci aminte cã fratele tãu are ceva împotriva ta, lasã-ti darul acolo înaintea altarului si du-te întâi de împacã-te cu fratele tãu; apoi vino de adu-ti darul.”

De ce este frumoasă iertarea? Iertarea Il descopera pe Dumnezeu, arata din carcaterul Sau, fiindca Dumnezeu este iertator (Psalmul 130:4,5; Psalmul 103:2,3). Iertarea aduce iertare celui ce iarta (Evanghelia dupa Luca 6:36-37).

• Cand tu ierti pe fratele tau, prin aceasta tu imiti pe Dumnezeu si te asemeni cel mai mult Lui. Sf. Ioan Gura de Aur
• Suferiti pe urma nedreptatii unui om rau! Iertati-l, ca sa nu fiti astfel doi oameni rai. Fer. Augustin
• Iertarea noastra o aflam in iertarea celor ce ne-au gresit noua. Sf. Maxim Marturisitorul

Pastor Ion Damian

Fii un misionar de Craciun!

Sarbatoarea Intruparii Domnului Isus ne aduce aminte de felul in care Fiul lui Dumnezeu Si-a inceput misiunea de mantuire a omenirii. O misiune motivata de dragostea nemarginita a lui Dumnezeu, o misiune necesara datorita realitatii starii de pacat a omului, o misiune sigura si eficienta care si-a atins scopul prin Jertfa Domnului Isus. Mantuitorul S-a apropiat de oameni pentru a-i sluji, El S-a facut inteles de oameni (toti au inteles mesajul intruparii Domnului, desi nu toti l-au agreat). In vederea misiunii Sale, Domnul a fost cu si printre oameni, El S-a oferit oamenilor din dragoste, prin Jertfa Sa si pentru mantuirea pacatosilor.

Craciunul ne ofera un model de misiune, o inima pentru slujire si nu in ultimul rand o jertfa care implineste misiunea. „Si Cuvântul S-a fãcut trup si a locuit printre noi, plin de har si de adevãr. Si noi am privit slava Lui, o slavã întocmai ca slava singurului nãscut din Tatãl.” – Ioan 1:14

Cu ajutorul Domnului, la sarbatoarea Intruparii Domnului Isus ne putem apropia mai mult de misiunea lui Dumnezeu. In aceste zile, crestinii sunt mai deschisi pentru a fi misionari prin colinde si nu numai, iar multi necredinciosi sunt mai deschisi pentru a primi vestea Evangheliei. Dar ce vom face dupa zilele de sarbatoare? Prin harul Domnului, ne rugam sa fim mai activi in misiune si la acest Craciun, cat si in zilele care urmeaza. Misiunea Craciunului continua si astazi prin implicarea noastra in concordanta cu darurile spirituale pe care le-am primit de la Dumnezeu. Misiunea Domnului Isus este si misiunea noastra?

Pastor Ion Damian

NOU – Emisiune live “Descopera-ti Chemare”

ASCULTA EMISIUNE LIVE – DESCOPERA-TI CHEMAREA

Misiunea Sociala

Prin harul Domnului, consider ca avem astazi o mare poarta deschisa in Romania pentru vestirea Evangheliei, prin misiunea sociala.

Scriptura ni-L arata pe Domnul Isus Cristos ajutandu-i pe oameni in nevoile lor fizice si materiale. In astfel de situatii Il gasim de multe ori pe Domnul Isus predicand Evanghelia. Multimi de oameni L-au urmat pe Mantuitorul nostru pentru vindecare si hrana fizica, iar acestia au avut ocazia sa primeasca si hrana sufleteasca care pe multi i-a dus la pocainta si credinta, deci la mantuirea de pacate.

La fel si in societatea noastra, vedem cum semenii nostri sunt mai deschisi sa asculte Evanghelia cand trec prin necazuri si lipsuri. Cred ca este intelept sa impartasim Evanghelia in momentul cand oamenii de langa noi isi deschid inima si cer ajutorul nostru trecand prin experiente grele din punct de vedere material si sa nu-i judecam ca au ajuns acolo datorita necredintei lor in Dumnezeu.

Uneori putem gandi ca nu suntem chemati sa oferim ajutoare materiale, asa cum tot felul de fundatii sociale o fac, fiindca noi suntem chemati sa facem o lucrare spirituala vestind Evanghelia si nu una materiala. Dar, asa cum deja am observat mai sus, Domnul Isus a hranit multimi si a oferit vindecare multora, desi nu toti s-au pocait apoi. Misiunea sociala a crestinilor nu trebuie sa fie asemenea lucrarii sociale pe care o fac organizatiile de caritate fiind motivate de umanism, ci misiunea sociala crestina Il prezinta clar si ferm pe Domnul Isus Cristos in Numele caruia noi savarsim orice lucrare.

Cuvantul lui Dumnezeu pe care il gasim scris in Evanghelia dupa Matei 25:34-36 („Atunci Împãratul va zice celor de la dreapta Lui: „Veniti binecuvântatii Tatãlui Meu de mosteniti Împãrãtia, care v-a fost pregãtitã de la întemeierea lumii. Cãci am fost flãmând, si Mi-ati dat de mâncat; Mi-a fost sete, si Mi-ati dat de bãut; am fost strãin, si
M-ati primit; am fost gol, si M-ati îmbrãcat; am fost bolnav, si ati venit sã Mã vedeti; am fost în temnitã, si ati venit pe la Mine.”) ne arata deslusit ca suntem chemati sa ne implicam in misiunea sociala, aceasta fiind o modalitate de vestire a Evangheliei practicata mai intai de Mantuitorul nostru.

Revenind la contextul societatii din Romania, in momentul de fata Serviciile de Asistenta Sociala ale Primariilor si Directiile Sociale nationale teritoriale sunt deschise pentru parteneriate sociale cu bisericile. Acum vorbim in Romania si despre Parteneriatul Stat – Biserica, initiat de catre Parlament, dupa ce a fost aprobata Legea Cultelor si Legea Voluntariatului care ofera o colaborare in lucrarea sociala intre Institutiile statului si toate bisericile din tara noastra.

Majoritatea lucratorilor sociali recunosc rolul major al Bisericilor in lucrarea sociala din Romania, cat si implicarea Bisericii, inca de la inceputul istoriei sale in misiunea sociala.

Odata ce Domnul ne-a deschis poarta misiunii sociale in Romania, ramane ca noi sa ne rugam si sa ne dorim sa fim calauziti de Duhul Sfant pentru viziune, strategie, planificare, slujire si impact pe ogorul Evangheliei, prin misiunea sociala.

Ion Damian

Implicati activ in lucrarea Evangheliei

Determinare in misiune

Amintim cateva texte Biblice care arata dorinta Domnului Isus ca ucenicii Sai sa fie implicati activ in lucrarea de vestire a Evangheliei:

• Luca 8:1 „Curând dupã aceea, Isus umbla din cetate în cetate si din sat în sat si propovãduia si vestea Evanghelia Împãrãtiei lui Dumnezeu. Cei doisprezece erau cu El;”
• Luca 9:1 – 6 „Isus a chemat pe cei doisprezece ucenici ai Sãi, le-a dat putere si stãpânire peste toti dracii, si sã vindece boalele. Apoi i-a trimis sã propovãduiascã Împãrãtia lui Dumnezeu, si sã tãmãduiascã pe cei bolnavi. … Ei au plecat, si au mers din sat în sat, propovãduind Evanghelia, si sãvârsind pretutindeni tãmãduiri.”
• Luca 10:1 – 3 „Dupã aceea Domnul a mai rânduit alti saptezeci de ucenici, si i-a trimis doi câte doi înaintea Lui, în toate cetãtile si în toate locurile, pe unde avea sã treacã El. Si le-a zis: „Mare este secerisul, dar putini sunt lucrãtorii! Rugati, deci, pe Domnul secerisului sã scoatã lucrãtori la secerisul Sãu. Duceti-vã; iatã, vã trimit ca pe niste miei în mijlocul lupilor.”
• Matei 28:18 – 20 „Isus S-a apropiat de ei, a vorbit cu ei, si le-a zis: „Toatã puterea Mi-a fost datã în cer si pe pãmânt. Duceti-vã si faceti ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatãlui si al Fiului si al Sfântului Duh. Si învãtati-i sã pãzeascã tot ce v-am poruncit. Si iatã cã Eu sunt cu voi în toate zilele, pânã la sfârsitul veacului. Amin.”

Ucenicii au avut parte de pregatire pentru lucrarea misionara, de invatatura directa de la Domnului Isus, de observare a lucrarii privind la felul in care Mantuitorul a vestit Evanghelia, dar si de o implicare activa in mod practic.

Pregatirea pentru misiune, descoperirea metodelor de lucru ne sunt si azi necesare, dar nu aici se sfarseste implicarea noastra misionara. Tinta noastra este sa comunicam Evanghelia, iar semenii nostri sa ajunga sa ia o decizie in ce priveste relatia lor cu Dumnezeu.

Marturia celor care merg pe ogorul Evangheliei este una incurajatoare in ce priveste lucrarea misionara. Adesea unii crestini spun ca sunt tot mai putini cei care sunt deschisi la Evanghelie ori unde in societate. De fapt, unii ajung la concluzia ca traim o vreme in care campul de misiune este unul steril. Doresc sa contrazic aceasta afirmatie. Atunci cand biserica locala se mobilizeaza si este consecventa in slujirea misionara, prin harul lui Dumnezeu, sunt intalniti oameni deschisi la Evanghelie.

Mesajul Evangheliei este acelasi, mesajul imnurilor crestine este aceleasi, insa ceea ce face diferenta in lucrarea misionara este credinta, determinarea si atitudinea noastra printr-o implicare activa. Cand plecam in misiune fiind convinsi ca nimic nu se mai poate intampla si nimeni nu se va mai pocai, cu siguranta ca ne vom rezuma doar la o slujba religioasa si este foarte putin probabil sa avem roade spirituale. Dar cand inima noastra este plina de incredere in harul lui Dumnezeu si implicarea noastra misionara este determinata, oamenii de langa noi vor simti focul dragostei pentru Domnul si vor avea ocazia sa fie cercetati.

Ion Damian

O Viata Fericita!

  Trăim cu scopul de a fi fericiţi. In sensul acesta bucuria realizărilor personale deţin rolul major in împlinirea noastră.

Căutam sa ne investim viata in lucrurile care ne aduc fericirea, dar oare chiar procedam aşa? Pentru cate lucruri zadarnice ne cheltuim resursele vieţii noastre?

Care sa fie lucrurile ce ne aduc fericirea? Am putea spune ca acestea diferă de la persoana la persoana, depinde de aşteptările fiecăruia.

Suntem siguri ca avem aşteptările corecte de la viata noastră?

Intr-o zi vom sfârşi viata noastră pe acest pamant. In acel moment vom ramane cu viata noastră veşnica, viata care nu se mai număra in ani si care nu are un sfârşit.

Acum ne trăim viata in ambele lumi, cea materiala si cea spirituala despre care ne vorbeşte Dumnezeu. Insa, intr-o zi vom parasi lumea acestui pamant pentru a trai veşnic in lumea despre care ne vorbeşte Dumnezeu. Oare care din aceste doua lumi sa fie mai reala? Una se trece, iar alta ne tine veşnic.

O viata fericita este reala doar când suntem împliniţi in ambele lumi pentru care am fost creaţi sa trăim.

Damian I